Analiză: Declinul industrial continuă. R. Moldova riscă să piardă definitiv potențialul industrial

Industria R. Moldova continuă să se confrunte cu stagnare și lipsă de performanță, în pofida unor evoluții pozitive punctuale.

„Nu avem o paradigmă de dezvoltare industrială”

Potrivit analizei, anul 2025 a adus o creștere industrială de 5,4%, după o scădere de 1,1% în 2024. Cu toate acestea, evoluția sectorului rămâne fragilă. Din 2020 până în prezent, doar doi ani au fost marcați de creșteri, 2021 și 2025, în timp ce trei ani consecutivi, 2022/2023/2024, au înregistrat declin. Chiar și cu revenirea din 2025, industria nu a reușit să atingă nivelul din 2021, situându-se la circa 95% din acel volum.

Se subliniază că, în lipsa unei strategii clare de dezvoltare, R. Moldova „bate pasul pe loc”. Comparativ cu 1990, considerat apogeul producției industriale, nivelul actual este de doar 66,7%, echivalentul producției din anii 1980.

„Nu avem o paradigmă de dezvoltare industrială, nu avem poluri de creștere și nici o viziune clară. Dacă nu faci nimic, nu ai nimic”.

În 2025, regiunea din stânga Nistrului a înregistrat o prăbușire de circa 30%

Diferențele dintre cele două maluri ale Nistrului sunt semnificative. Dacă pe malul drept industria a ajuns la 66,7% din nivelul anului 1990, pe malul stâng situația este mult mai gravă, cu doar 23,8%. În 2025, regiunea din stânga Nistrului a înregistrat o prăbușire de circa 30%, iar perspectivele de recuperare sunt „foarte îndoielnice”. Un alt indicator alarmant este scăderea raportului industriei în PIB. De la 87% în 1990, aceasta a coborât la aproximativ 25,5% în 2025, ceea ce indică o reducere de peste patru ori și confirmă procesul de dezindustrializare a țării.

Declinul este reflectat și în numărul angajaților din sector. Dacă în 1990 industria angaja circa 410 mii de persoane, în 2025 numărul acestora a scăzut la puțin peste 115 mii pe ambele maluri ale Nistrului, cel mai mic nivel din ultimii 65 de ani. Pe malul drept, numărul salariaților din industrie a scăzut din 2019 cu 15 mii persoane ajungând la doar 96,5 mii salariați. Cele mai mari pierderi de locuri de muncă au fost înregistrate în ramuri exportatoare precum industria textilă, automotive, alimentară și cea a îmbrăcămintei.

„Tehnologizarea este slabă, producem

R. Moldova

Republica Moldova este un stat suveran din Europa de Est, a cărui istorie modernă a fost marcată de formarea Principatului Moldovei în secolul XIV și de existența sa în diferite entități statale, inclusiv în componența Uniunii Sovietice până în 1991, când și-a câștirat independența. Pe teritoriul său se află situl cultural „Chișinăul vechi”, cu arhitectură istorică, și mănăstirea rupestră Orheiul Vechi, o așezare datând din perioada geto-dacică, care reflectă o succesiune de civilizații pe parcursul mileniilor.

Nistrului

„Nistrului” se referă de obicei la regiunea istorică și geografică a Transnistriei (în rusă: Приднестровье), situată pe malul estic al râului Nistru. Această zonă a fost parte a Moldovei istorice, dar în secolul XX a cunoscut o istorie complexă, fiind inclusă în URSS și devenind, după destrămarea Uniunii Sovietice, o entitate autoproclamată independentă sub numele de Republica Moldovenească Nistreană. Astăzi, este recunoscută internațional ca parte a Republicii Moldova, dar funcționează cu autorități separatiste și cu sprijinul Federației Ruse.

malul drept

„Malul drept” se referă în mod tradițional la malul drept al Dunării, care a jucat un rol strategic și economic deosebit în istoria României, mai ales în perioada medievală și modernă. Aici s-au dezvoltat importante orașe-porturi și cetăți, cum ar fi Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu și Brăila, care au facilitat comerțul și apărarea granițelor. Acest mal a fost, de asemenea, punct de contact și schimb cultural între spațiul românesc și Imperiul Otoman.

malul stâng

„Malul stâng” (Malul Stâng al Dunării) se referă în mod tradițional la malul sudic și estic al fluviului Dunărea, care a constituit granița de lungă durată a Principatelor Române (Țara Românească și Moldova) și apoi a României. Acest concept istoric și geografic simbolizează spațiul de apărare și identitate națională, fiind profund înrădăcinat în cultura și literatura română (de ex., în poezia lui Mihai Eminescu).